Cele mai frumoase icoane lucrate manual de catre o familie ortodoxa

Icoane ortodoxe pictate manual pe lemn

Continuarea traditiilor vechilor iconari, / pictarea si dupa icoane vechi rusesti si bizantine pictate pe lemn ,/  lucrarea icoanei canonic, cu multa dragoste si frica de Dumnezeu, cu speranta in mantuire – ii da icoanei o viata indelungata. Numai  respectind  strict canonul , folosind erminia si indreptarul iconografic, lucrind cu materiale naturale, cum este schindura de tei / blatul / , panza de in / povoloca /, grundul din creta praf si clei de peste / levcas /, pigmenti naturali si minerali cu galbenus de ou / tempera /, foita de aur si de argint, - toate date de Dumnezeu, avind binecuvintare bisericeasca lucrézi o icoana adevarata.
Icoana ’’rostului’’ a  aparut   in  timpul  domniei  lui  Ioan   cel Groaznic, tar rus. Sotia sa, dupa ce a perdut primul prunc, la nasterea celui da  al doilea,  botezat si  numit  Ioan-in cinstea  sfintului  Ioan Scararul, a comandat o icoana speciala unui iconar. Si alti nobili iau urmat  exemplul, dorind  pentru  urmasii  lor  /pruncii nou nascuti/, aparatori  ceresti.  Mai   tirziu  au  aparut  icoanele ’’rostului’’ si in familiile  altor  crestini  de  buna  credinta, cu frica lui Dumnezeu.

Volvo S60 este prima masina anti-aglomeratie

Noul model Volvo S60, care va fi lansat in curand, beneficiaza de un sistem revolutionar care regleaza viteza automobilului astfel incat acesta pastreaza o distanta constanta fata de masinile care il incadreaza din spate si din fata in timpul traficului, anunta publicatia britanica DailyMail

Sistemul permite masinii sa opreasca si sa porneasca instantaneu fara ca soferul sa atinga macar franele. Noul radar care va controla functiile viitorului Volvo S60 se va ocupa de identificarea potentialelor obstacole din trafic iar masina va fi echipata cu o tehnologie care-i va permite identificarea pietonilor care traverseaza brusc strada prin fata sa. In acel  moment, franele vor actiona la capacitate maxima indiferent daca soferul a observat sau nu aparitia unui potential accident.
“Niciun om care conduce o masina Volvo sa nu fie ranit, acesta este telul nostru pentru anul 2020. Dupa informatiile noastre nici unul dintre competitorii nostri de piata nu a inregistrat astfel de performate in domeniul protectiei soferilor cat si a pietonilor” ,declara Thomas Broberg, expert in probleme de siguranta rutiera din cadrul conceptului Volvo Cars.
Noul Volvo va fi echipat cu o camera video instalata in spatele oglinzilor retrovizoare si o unitate centrala de comanda. Radarul si camerele video vor actiona impreuna , fiind ghidate de computerul de bord. Automobilul Volvo S60 va fi lansat oficial in decursul anului 2010, insa prima sa prezentare publica va avea loc in cadrul Salonului Auto din Detroit, din luna ianuarie 2009.

descopera

O masina pentru soselele aglomerate ale viitorului

Compania Nissan a dezvaluit prototipul unui vehicul electric foarte ingust, proiectat pentru a face fata imbulzelii care va caracteriza, foarte probabil, traficul rutier in deceniile urmatoare.

Land Glider este o masinuta agila, cu doua locuri (pasagerul stand in spatele soferului), cu o latime de aproximativ jumatate din latimea unui autoturism obisnuit.

Poate atinge o viteza maxima de 100 km/h; este alimentata de baterii cu litiu si are, ca trasatura distinctiva, faptul ca se inclina la viraje, asemenea unei motociclete.

Un computer calculeaza automat unghiul de inclinare, in functie de viteza si de unghiul de bracare a rotilor.

Masina este dotata si cu un sistem de evitare a coliziunilor, fiind echipata cu senzori care detecteaza prezenta celorlalte vehicule. Inginerii companiei Nissan s-au inspirat din modul in care se deplaseaza bancurile de pesti: toti indivizii se misca perfect coordonat, fara a se ciocni unii cu altii.

Transportul "verde" al viitorului

Toate indiciile şi tendinţele promit un transport al viitorului, fară doar şi poate, verde. Totuşi, acest lucru nu înseamnă, neapărat, că vom conduce, cu toţii, plictisitoare şi banale autoturisme hibride. De la maşini electrice cu bizare caroserii din solzi fotovoltaici, care îşi schimbă poziţia spre a capta energia solară, până la biciclete care adună energia descărcată prin mişcarea lor pentru a o direcţiona către alimentarea transportului public, transportul de mâine vizează sistarea definitivă a întrebuinţării combustibililor fosili, exploatarea masivă a computerelor în asigurarea controlului vehiculelor şi inventarea unor designuri creative şi cât mai compacte.

Robotul care îţi pedalează bicicleta

Vrei să te plimbi cu bicicleta, prietenoasă, prin definiţie, cu mediul, să te bucuri de briza placută care îţi despleteşte părul şi să vizitezi împrejurimile, dar eşti prea obosit sau prea leneş ca să pedalezi tu însuţi dispozitivul cu două roţi? Atunci, s-ar putea să vrei să investeşti în propriul robot ciclist, un partener de încredere în sarcina căruia să laşi responsabilitatea, uneori nu foarte plăcută, a pedalatului. Joules, pe numele său, ţi-ar putea fi companionul mecanizat permanent, aflat pe şaua din spate a bicicletei-tandem cu care vine la pachet, prestând toată munca, în timp ce tu, mândru posesor, eşti transportat şi te bucuri de privelişte şi de senzaţie. Bicicleta şi robotul cântăresc, împreună, aproximativ 90 de kilograme, ceea ce face drumeţia una cu gabarit serios, dar conceptul rămâne unul intrigant şi interesant, chiar dacă încurajează, indirect, lipsa activităţilor sportive.

Cale ferată monoşină alimentată de puterea muşchilor umani

 

Cu siguranţă mulţi dintre pietonii aflaţi la oraş îşi doresc o modalitate de a evita haosul din trafic şi aglomeraţia, încât să poată parcurge şi traversa în siguranţă oraşele, fără a îşi face griji şi a risca să fie loviţi de maşini. Această dorinţă ar putea deveni realitate într-o bună zi, dacă proiecte conceptuale precum Schweeb, o cale ferată monoşină acţionată de muşchi umani, va prinde contur la nivel mondial. În prezent doar un fel de montagne-rousse al unui parc de amuzament din Noua Zeelandă, această monoşină cu cabine puse în mişcare prin pedalare constă într-un lung şir de capsule individuale atârnânde, ce pot atinge viteze de până la 50 de kilometri pe oră, fără ca utilizatorul uman să depună prea mult efort punându-le în mişcare.

Maşina Solară de Lux cu Solzi

 

Cu un fizic impresionant, asemănător, la prima vedere, cu cel al altor vehicule electrice futuriste concenptuale, BMW Lovos dispune de o caracteristică într-adevăr unică: are solzi. Solzi solari, fotovoltaici mai exact, care funcţionează atât ca producători de energie, cât şi ca frâne ce acţionează, printr-un efect de tip paraşută, opunându-se curenţilor de aer frontali şi reducând viteza vehiculului. Creat de Anne Forschner, absolventă a Universităţii Pforzheim din Germania, acest concept ar putea să nu fie cel mai realistic şi practic vehicul electric proiectat vreodată, dar are, cu siguranţă, un aspect unic şi aduce în atenţie premise cel puţin interesante.

Bicicleta computerizată şi securizată

 

Nu poate fi furată, graţie unui cititor de amprente care îi permite numai posesorului să o folosească. De asemenea, cauciucurile nu i se vor dezumfla niciodată, iar o baterie alimentată fotovoltaic va asigura energie pentru asistarea mersului în amontele unor pante. Per ansamblu, această bicicletă cu aspect clar futurist, proiectată de ciclistul olimpic Chris Boardman, înlătură foarte multe din pretextele pe care le folosesc oamenii ca să nu isi achizitioneze o bicicletă, însă preţul ei se anunţă destul de piperat, 4.000 de dolari. Este în prezent numai un concept, iar Boardman se aşteaptă să mai treacă vreo 20 de ani până să poată fi disponibilă comercial.

descopera

Zece locuri unde natura isi dezvaluie secretele

Fenomene naturale extreme se manifesta pe toata suprafata Globului Pamantesc. Iar omul inteligent a simtit dintotdeauna nevoia, daca nu sa le stapaneasca, macar sa le inteleaga si sa le explice. Si acest lucru este posibil in ceea ce am putea numi, un pic fortat, “laboratoarele naturii”. Este vorba despre locuri de pe Pamant care abunda in asemenea masura in date stiintifice, incat au devenit adevarate lacase sacre pentru comunitatea cercetatorilor. Iata cateva dintre aceste puncte fierbinti, care ii scot pe oamenii de stiinta din laboratoare si ii trimit in aventuri prin diverse parti de lume.

Ghetarul Perito Moreno, Patagonia, Argentina
Pe masura ce planeta continua sa se incalzeasca, majoritatea ghetarilor lumii se topesc. Nu este si cazul luiPerito Moreno, din Parcul National Los Glaciares, aflat in pronvincia argentiniata Santa Cruz, din cel mai sudic punct al Patagoniei argentiniene. Formatiunea de gheata cu o suprafata de 250 km patrati si cu o lungime de 30 de kilometri este unul dintre cei 48 de ghetari alimentati de Banchiza Patagoniei de Sud, localizata in lantul muntos al Anzilor impartit cu Chile.

In mod miraculos, acest ghetar si-a pastrat in mare parte dimensiunile, in timp ce restul ghetarilor banchizei patagoneze s-a micsorat. Iar oamenii de stiinta vor sa stie care este motivul. Astfel ca, anual, incepand din 1990, cercetatorii s-au aventurat catre limita inferioara a Americii de Sud pentru a masura pierderile de gheata, miscarea si grosimea banchizelor de aici, dimpreuna cu adancimea lacurilor glaciare de sub ele. Si, pana in prezent, in urma colectarii de date, cea mai argumentata dintre ipotezele referitoare la stabilitatea lui Perito Moreno se concetreaza asupra gemoetriei ghetarului: caracteristicile fizice ale solului si ale fundului lacului ce imprejmuiesc blocul de gheata ar stanjeni dislocarea si prelingerea acesteia.


9 grade N latitudine, estul Oceanului Pacific
Curentii hidrotermali de pe podeaua oceanica sunt intotdeauna o sursa de interes pentru oamenii de stiinta, daracest curent in particular este parte a unui grup ce le ofera cercetatorilor posibilitatea unor experimente in timp real. Curentii oceanici in cauza sunt localizati la 9 grade spre nord fata de ecuator, de-a lungul unei fisuri oceanice, denumita Coama Pacificului de Est. Asemenea majoritatii curentilor hidrotermali, grupul aflat la 9 grade N determina ape calde si mineralizate in ocean, atragand tone de creaturi ciudate.

Dar, in 1991 si inca o data in 1995, o apropiata eruptie vulcanica subacvatica a dispersat acesti curenti, eradicand orice forma de viata din preajma sa. Aceste evenimente le-au permis cercetatorilor sa observe modul in care zona se repopuleaza dupa asemenea cataclisme. Spre exemplu, oamenii de stiinta de la Institutul Oceanografic Woods Hole au descoperit dupa ultima erupte ca o specie de melc marin, denumit Ctenopelta porifera, a calatorit pe o distanta mai mare de 500 de kilometri pentru a se numara in randul speciilor pioniere din cadrul curentului remodelat.

VORTEX2, Campiile Centrale, SUA
In primavara acestui an, peste 100 de cercetatori din toata lumea s-au adunat laolalta pentru a vana tornadele din campiile nord-americane. De la 1 mai pana pe 15 iunie, oamenii de stiinta au luat in stapanire "aleea tornadelor" - Oklahoma, Kansas, Nebraska si statele din apropiere - cu ajutorul unui convoi de radare mobile si peste 25 de alte vehicule meteorologice. Telul lor a fost acela de a determina modul in care se formeaza tornadele si cum ar putea fi ele prezise.

Zilnic, echipele au jalonat locul potential unde o furtuna cu tornada avea sa se formeze si au stat pe pozitie pana cand aceasta a trecut. Proiectul, intitulat VORTEX2, a extins eforturile de anul trecut, atunci cand o armata de cercetatori a reusit sa tina pasul cu o tornada si si-a instalat cu succes toate instrumentele. Ca rezultat,masuratorile lor au devenit unele dintre cele mai intens studiate date despre tornade din istorie. Numele de VORTEX provine de la Experiment de Verificare a Originiilor Rotatiei Tornadelor.


Desertul Atacama, Chile
Oferind cea mai limpede priveliste spre ceruri din emisfera sudica, desertul Atacama din nordul lui Chile ii atrage deopotriva pe astronomi si pe turistii care vor sa scruteze vazduhul prin intermediul telescoapelor puternice. Aici, observatoarele sunt singurele constructii care perturba vastul peisaj de mare altitudine, el insusi parca din alta lume. Amplasat in desertul Atacama, Telescopul Foarte Mare al Observatorului Paranal are un diametru de opt metri si ar putea distinge farurile unui masini care s-ar afla pe suprafata Lunii.

Intr-o alta regiune a desertului, in urma unui parteneriat international al inginerilor se construieste ceea ce este considerat cel mai avansat radio-telescop, denumit Atacama Large Millimeter Array. Acesta va fi prevazut cu 66 de antene de mare precizie, pozitionate la inaltimea de 5.000 de metri deasupra nivelului marii.


Golful Chesapeake, Maryland, SUA
Toate problemele cauzate de eliberarile chimice ale culturilor agricole, de sporirea nivelului marilor si oceanelor, de eroziune si mai ales cele produse de poluare, toate converg catre acest ochi de apa putin adanca din apropierea orasului Washington D.C., transformandu-l intr-un complex laborator viu pentru oamenii de stiinta. Cea mai mare problema a zonei o reprezinta cantitatile excesive de nitrogen si fosfor care se scurg, din campiile agricole, in bazinul de receptie al golfului.

Scurgerile agricole stimuleaza dezvoltrea excesiva a algelor, care rapesc oxigenul din apa si ucid restul formelor de viata cum ar fi crabii si scoicile. Oamenii de stiinta au venit, de aceea, in Golful Chesapeake, pentru a studia aceste efecte, dimpreuna cu disparitia tarmurilor si transformarea ecosistemelor mlastinoase. Cercetatorii care isi desfasoara activitatea aici, printre altele scot din apele golfului navoade intregi de scoici pentru a le verifica starea de sanatate.


Antarctica
Singurul continent al Plamantului care nu are o populatie umana bastinasa nu mai este chiar atat de pustiu si singuratic. Antarctica este, in prezent, locuita de oameni de stiinta gazduiti in cadrul a aproximativ 70 de statii de cercetare si a mai multe zeci de tabere temporare. Expertii vin in aceste locuri, adesea pentru perioade indelungate de timo, pentru a colecta date meteorologice, pentru a sapa dupa mostre adanci de gheata si pentru a studia diferitele organisme criofile.

Cercetatorii statiei Palmer, spre exemplu, se concentreaza pe ecosistemele antarctice marine precum habitatele acvatice inghetate acvatice si punctele de cuibarire ale pasarilor marine de prada. Gratie Tratatului Antarctic semnat in 1959, continentul a devenit o rezerva stiintifica unde cercetatori din zeci de tari studiaza pasnic, fara prezenta armatei.


Statia biologica La Selva, Costa Rica
Cercetatorii nu trebuie sa se ia la intrecere cu padurarii, cu braconierii, sau cu turistii in aceasta rezervatie biologica privata unde aproape 1.600 de hectare de padure tropicala virgina au fost puse deoparte numai pentru ei. "Este unul dintre principalele situri tropicale de cercetare ale lumii", spune Gary Hartshorn, un ecologist al Centrului Padurilor Mondiale din Portland, Oregon. Acest punct fierbine al biodiversitatii ofera o plaja incredibila de viata vegetala si animala pe care oamenii de stiinta sa o studieze, un amanunt foarte convenabil privitor la netulburatul petec de padure fiind si acela ca se afla la o distanta de numai doua ore de mers cu masina de San Jose, capitala Costa Ricai.

Dormitoarele statiei biologice La Selva pot gazdui pana la 80 de cercetatori, dintre care unii petrec aici si luni sau ani de zile, colectand date si analizandu-le in laboratoarele de la fata locului. Aici, oamenii de stiinta cu initiativa pot patrunde direct in inima padurii tropicale din sala de mese. Peste 240 de lucrari de cercetare asupra ecosistemelor, solurilor si silviculturii rezulta din La Selva in fiecare an.


Groenlanda de Nord-Vest
Unul dintre putinele mijloace de a descoperi date climatice de la inceputurile istoriei Pamantului este forarea in straturile cele mai adanci de gheata ale planetei, iar unul dintre cele mai bune locuri pentru a face acest lucru este Groenlanda. Cercetatorii au inceput, initial, sa foreze abisuri aici prin anii '30 si, de atunci, au avansat la expeditii extinse pe ani de zile in Groenlanda, cu aparate de forat in gheata ce folosesc tehnologia cea mai avansata. "Groenlanda are gauri peste tot pe suprafata ei", spune Mary Davin, un geolog al Universitatii de Stat din Ohio. Dar miezul de gheata al Groenlandei este bogat in date cruciale: informatii privind ultima perioada interglaciara, denumita Eemian, de acum 115.000 de ani.

Perioada Eemian a fost una calduta, cam ca cea a zilelor noastre, si gazele prinse in acele vremuri sunt importante pentru intelegerea schimbarilor climatice din prezent. Din 2007 incepand, cercetatorii danezi au forat in aceasta gheata la doua situri din nord-vestul Groenlandei, denumite NorthGRIP si NEEM. Acolo, conditiile sunt cele mai bune pentru descoperirea straturilor eemiane. Patul de roca este plat, ceea ce favorizeaza depunerea de straturi de gheata nivelate si uniforme; nivelul de precipitatii e crescut, ceea ce usureaza detectarea straturilor; iar gheata este mai groasa de 2,4 kilometri, sugerand ca cea de la fund exista de foarte multi timp, poate chiar din Eemian, spera cercetatorii.


Zona de conservare Valea Danum, Insula Borneo
Aceste 40.000 de hectare de padure din sud-estul Asiei reprezinta mecca cercetarilor in domeniul biodiversitatii arboricole. Un petec de 50 de hectare, spre exemplu, poate gazdui pana la 300 de specii de arbori. "In mod normal, o specie prospera in defavoarea celorlalte, dar nu si in aceasta padure", sustine Gary Hartshorn, de la Centrul Forestrier Mondial. De 25 de ani, cercetatorii s-au aventurat in aceasta zona depresionara tocmai pentru a afla motivul acestui fenoment.

Societatea Regala a Marii Britanii, o academie stiintifica, a construit mijloace de cazare, de masa si conditii de laborator pentru cercetatorii dispusi la o sedere pe termen lung in acest loc. De asemenea, nu strica mentionat si faptul ca este un loc foarte frumos, incat sa reprezinte o destinatie potrivita. "Copacii acestia sunt curati si asemenea unor catedrale. Si exista si multa viata salbatica, cum ar fi elefantii", mai spune Hartshorn.


Vulcanul Soufriere Hills, Montserrat, Caraibe
Vulcanul exploziv Soufriere Hills din zona Caraibelor a devenit unul dintre cei mai atent monitorizati din lume. Dupa o indelungata perioada de latenta, vulcanul a erupt in 1995 si nu s-a mai oprit de atunci. Prelingerile de lava, exploziile si norii de cenusa inalti de peste 3 kilometri au trasnformat in mare masura insula Montserrat intr-un loc nelocuibil, evacuarile localnicilor fiind frecvente. De aceea, Observatorul Vulcanic Montserrat monitorizeaza continuu activitatea furnalului.

Cu statii permanente stabilite in si imprejurul vulcanului, grupul monitorizeaza activitatea seismic, dilatarea si emisiile de dioxid de sulf si isi raporteaza descoperirile catre guvernul din Montserrat. De asemenea, ofera gazduire si altor oameni de stiinta din lume dornici sa studieze dinamicul petec de pamant

.

descopera

5 locuri de vizitat inainte de a disparea

Au trecut peste 10 ani de cand oamenii de stiinta anunta din in ce mai impacientati ca planeta noastra trece printr-o serie de schimbari drastice, care vor avea rezultate dezastruoase atat pentru mediu, cat si pentru toate formele de viata. Geografia locurilor sufera modificari, specii de animale dispar, iar oamenii in general, stau cu mainile in san asteptand urmatorul episod al celui mai tare reality-show: incalzirea globala. Foarte curand, o sa ne dam insa seama ca nu este vorba despre un scenariu regizat si ca aceste lucruri chiar se intampla in viata reala. Si nu este vorba despre Marte sau o oarecare planeta din afara sistemului nostru, este vorba chiar de Pamant. Ni se intampla chiar noua.

Marea Bariera de Corali, Australia

Multe dintre lucrurile pe care le consideram anomalii vor deveni stari de fapt. Este o certitudine ca ghetarii se topesc rapid, iar acest fenomen are o influenta directa asupra echilibrului ecosistemului. Insa acesta nu este singurul simptom al imbolnavirii planetei. Exista locuri pe Pamant a caror frumusete ne-a fascinat intotdeauna. Daca ati vizitat o parte dintre ele si aveti fotografii sau vederi, ar fi bine sa le pastrati la loc de cinste. Este posibil ca acestea sa fie ultimele marturii ale faptului ca locuri de vis au existat la un moment dat pe Terra. In cateva zone schimbarile au inceput deja. In altele, sunt pe cale sa inceapa. Puteti sta acasa (va fi mai putin deprimant si nu veti contribui personal la cresterea emisiilor de carbon rezultate in urma zborurilor aeriene) sau puteti pleca in explorarea unor locuri pe care pur si simplu nu trebuie sa le ratati. Bob Henson, autorul cartii The Rough Guide to Climate Change si colaborator al Corporatiei pentru Cercetari Atmosferice din Boulder, Colorado, ne aduce in atentie cinci locatii a caror existenta este incerta in viitorul apropiat.

Cresterea temperaturilor inseamna, printre altele, distrugerea habitatului natural in care se dezvolta recifele de corali, care depind de balanta delicata a temperaturii oceanului si a compozitiei chimice a apei. Aceasta din urma are un efect direct asupra paletei largi de culori sub forma carora ni se infatiseaza coralii. Chiar daca pare greu de crezut, dovada faptului ca lucrurile stau asa sunt zecile de recife a caror coloratie a fost deja afectata. Efectul de albire este dat de algele care traiesc in corali. In urma modificarilor de mediu, acestea pier, iar ramasitele lor albe acopera coralii. Marea Bariera de Corali este compusa din aproximativ 2.900 de recifuri individuale, insa partea de nord a inceput deja sa manifeste primele simptome ale unui dezechilibru. Autoritatea Parcului Marin "Marea Bariera de Corali" aproximeaza ca in perioada urmatoare acest fenomen va cunoaste o accentuare, iar rezultatul va duce la distrugerea unuia dintre cele mai frumoase creatii ale naturii din lume.

Henson este incredintat de faptul ca aceasta desfasurare impresionanta de culori si forme va fi una dintrepierderile dureroase pe care le va suferi patrimoniul natural al omenirii. "Este o adevarata sarbatoare pentru ochi, in termeni de culoare, variatii ale texturilor - este pur si simplu uimitor de vazut. Este minunat sa fii inconjurat de apa calda si sa observi cum viata marina se desfasoara in fata ochilor tai". In aceasta zona se organizeaza periodic excursii subacvatice pentru turisti, insa acestia sunt sfatuiti sa nu se apropie foarte mult de recifuri, intrucat risca sa produca daune deloc de ignorat.

New Orleans, Louisiana, SUA

Nimeni nu stie exact cat de mult poate creste nivelul marilor, odata cu ridicarea temperaturilor medii. Rezultatul final este inca o necunoscuta, insa una care oricum nu poate genera sau aduce ceva bun. Unul dintre scenariile apocaliptice este legat de topirea masiva a ghetarilor de la poli. Din pacate, procesul a inceput deja, iar semnalele de alarma sunt din ce in ce mai dese si mai intense. Fenomenul inregistreaza o tendinta ascendenta, si odata cu ea, si nivelul marilor atinge cote alarmante. "Nu se stie exact daca ghetarii vor ajunge sa se topeasca de tot, insa stim ca nu se va intampla chiar in urmatorii 10 ani", este de parere Henson.

Insa pentru orasele din apropierea coastelor marine, printre care si New Orleans, perspectivele nu sunt deloc incurajatoare. Acestea se afla deja la nivelul marii, prin urmare si cea mai mica crestere a nivelului marii le poate fi fatala. In aceste cazuri speciale, timpul nu mai poate fi masurat in decade, deoarece un dezastru poate avea loc de la an la an. Pentru orasele de genul New Orleans-ului, zilele sunt numarate, iar continuarea existentei lordepinde numai de oameni si de constructia unor baraje rezistente, care ar putea tine piept apelor. Henson este de parere ca in vreme ce New Orleans-ul mai are o sansa in urmatorii ani, drumurile catre Louisiana vor fi mai dificile in viitor, deoarece se asteapta ca inundatiile sa fie din ce in mai dese in acesta zona.

Parcul National Muntii Stancosi, Colorado, SUA

Iernile in zonele muntoase au fost foarte reci, iar temperaturile care scadeau adeseori sub -30 de grade Celsiusin zile consecutive erau de natura sa opreasca orice incercare temerara de activitate. Tocmai aceste conditii improprii aveau puterea de a stopa actiunile de inmultire sau raspandire a speciilor daunatoare habitatului respectiv. Insa iernile din ultimii ani s-au aratat foarte blande, iar populatia de greieri s-a inmultit considerabil, oferind multiple motive de ingrijorare biologilor.

"Invazia greierilor a atins proportii epidemice ca urmare a schimbarii climatului", declara Kyle Patterson, purtatorul de cuvant al Parcului. Aceste mici insecte sunt cauza multor probleme ale Parcului National Muntii Stancosi, localizat in nord-vestul orasului Denver. Henson ne recomanda sa vizitam cat mai curand aceasta locatie, pentru a fi siguri ca inca mai putem admira frumusetile sale originale. "Anumite paduri sau parcele cu copaci au o frumusete ciudata, data de culori neobisnuite, insa vizitatorii trebuie sa stie ca acest lucru nu este neaparat si normal", avertizeaza Henson. In timpul verii, Parcul este ideal pentru o promenada pe cont propriu sau pentru o vizita in cadrul excursiilor organizate, iar in timpul iernii locul este propice pentru practicarea sporturilor de iarna.

Ghetarii alpini, Elvetia

Alpii europeni au o inaltime mai mica decat cea a Muntilor Stancosi din America de Nord, prin urmare sunt mult mai expusi pericolului topirii ghetarilor. Fenomenul incepe deja sa isi faca simtita prezenta, iar pericolul este dublu. Pe langa tulburarea echilibrului natural al ecosistemului din zona si producerea de pagube materiale iminente,celebrele statiuni si partii alpine vor deveni istorie.

Un expert climatolog austriac a declarat recent pentru National Geographic ca exista posibilitatea ca ghetarii sa dispara in totalitate intre anii 2030 si 2050. Un raport din 2006 aproximeaza ca acestia se vor topi complet pana la sfarsitul secolului. Autorul cartii ne asigura de faptul ca Alpii sunt o imagine care merita intiparita pe retina si nimeni nu il poate contrazice in aceasta privinta.

Padurea tropicala din Amazon, Brazilia

Defrisarile masive continua sa fie una dintre cele mai mari probleme de mediu din Amazon, cea mai mare padure tropicala din lume. In vreme ce localnicii si marile corporatii avide de castig distrug padurea pentru a crea fermesau terenuri in vederea cultivarii plantelor pentru biocombustibil, schimbarea climatului nu face decat sa inrautateasca deja starea precara a lucrurilor. "Exista totusi teama ca oamenii vor avea si un feed-back pentru actiunilor lor, in momentul in care defrisarile masive vor accentua tendinta climatului de incalzire si de uscare a aerului", specifica Henson.

Cea mai buna cale pentru a patrunde in ascunzisurile si itele padurii tropicale este cu barca. In acest mod,echilibrul ecosistemului tropical va fi mai putin afectat de prezenta umana. Desigur, chiar si asa, vizitarea Amazonului cu ajutorul unei ambarcatiuni nu este un lucru atat de simplu pe cat pare. Pentru ca este vorba despre un drum foarte lung, poluarea oricum exista, este practic inevitabil sa nu lasi urme ale trecerii pe acolo. Atat Henson, cat si ecologistii recomanda turistilor amatori de senzatii tari sa uite totusi de aceasta destinatie. Este primul pas necesar salvarii acestui ecosistem atat de fragil, ferit pentru multa vreme de influenta nefasta a oamenilor.

descopera